De-a lungul timpului orice persoană, în special copiii, poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește menținerea atenției, păstrarea liniștii sau în controlul comportamentelor impulsive. Însă, pentru unii oameni, aceste probleme/simptome sunt prezente pe o perioadă mai lungă de timp interferând cu capacitatea lor de a funcționa în mod adecvat în viața de zi cu zi (la școala, acasă, în parc, atunci când muncesc sau doar când se relaxează și fac ceva ce le place) ( Mark Wolraich, MD, FAAP, of the American Academy of Pediatrics).
Ce este ADHD-UL?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare în care principalele caracteristici de diagnosticare includ probleme semnificative precum lipsa de concentrare, hiperactivitate și impulsivitate. (DSM-5, Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale).
SUBTIPURI SI MANIFESTĂRI
ADHD include 3 grupuri de comportamente considerate simptomatice: neatenția, hiperactivitatea şi impulsivitatea, aceastea putând să se manifeste atât împreună cât și separat.
Subtipul predominant neatent
Lipsa atenției se manifestă prin dificultăți în inițierea, completarea și finalizarea anumitor sarcini, distragerea atenției sau greutăți în menținerea atenției atunci când i se vorbește. De asemenea, percepția timpului este distorsionată, de cele mai multe ori, adolescenții și adulții subestimând timpul necesar pentru îndeplinirea sarcinilor. Neatenția specifică persoanelor cu ADHD se poate manifesta și printr-un exces de atenție/fixații/concentrare excesivă, care nu le permite să se detașeze și să accepte noi informații.
- Este ușor de distras de către stimuli externi.
- Are dificultăți în menținerea atenției atât la nivel academic dar și în cadrul jocului.
- Își mută atenția de la o activitate nefinalizată la alta,
- Nu pare că ascultă chiar și atunci când i se adresează direct
- Evită sarcinile care necesită efort mental.
- Nu respectă instrucțiunile sau nu reușeste să le termine.
- Se confruntă des cu pierderea sau rătăcirea jucăriilor, cărților și caietelor.
- Îi este greu să-și organizeze sarcinile și activitățile.
Subtipul predominant hiperactiv-impulsiv
Impulsivitatea se caracterizează prin dificultatea amânării unei acțiuni sau a unui răspuns chiar și atunci când se știe că aceasta va avea concecințe negative. Impulsivitatea este asociată cu necesitatea recompensării imediate și cu tendința de a acționa fără a gândi, iar hiperactivitatea este caracterizată de agitația excesivă și evidentă.
- Are dificultăți în așteptarea rândului.
- De multe ori traversează strada fără a se sigura.
- Deranjează întrerupându-le celorlalți discuțiile sau activitățile.
- Răspunde înainte de a auzi complet întrebarea.
- Se observă agitația motorie exagerată, subiectul comportându-se ca și cum ar fi ”băgat în priză”.
- De multe ori are dificultăți în a se juca sau a-și rezolva activitățile în liniște.
- Vorbește în exces și acaparează discuțiile.
- Îi este greu să râmână așezat pe scaun, de cele mai multe ori ridicându-se sau foindu-se când aceste comportamente nu sunt adecvate.
Subtipul combinat, deficit de atenție și hiperactivitate, este cel mai frecvent diagnosticat și este asociat cu probleme funcționale mai mari decât celelalte două subtipuri.
Cum afectează aceste simptome comportamentul copilului?
ACASĂ
• dificultăți în respectarea rutinei zilnice
• dificultăți în terminarea temelor și în respectarea sarcinilor zilnice
• cameră dezordonată
• opoziționism ridicat în relația cu membrii familiei
LA ȘCOALĂ
• dificultăți în a sta pe scaun la ore
• nefinalizarea sarcinilor și testelor în timp util
• dificultăți a-și organiza materialele
• întreruperea orelor prin comentarii neadecvate
CU PRIETENII/ ÎN SOCIETATE
• interațiuni dificile și contradictorii cu ceilalți
• dificultăți în a-și aștepta rândul în cadrul jocurilor
• certuri și excluderi din grup generate de incapacitatea de a-și stăpâni impulsvitatea și a-și controla emoțiile
CAUZE
Deși au fost realizate mai multe studii pe acest subiect, cercetătorii nu au reușit să determine cauzele exacte care pot duce la apariția ADHD-ului.
În prezent se cunoaște faptul că această tulburare este mai frecventă la băieți decât la fete, în jur de 2% până la 5% din copiii de vârstă școlară având acest diagnostic. ADHD poate să apară la persoanele de orice nivel intelectual, dar este mai frecvent la persoanele cu dificultăți de învățare.
Următorii factori NU sunt cunoscuți drept cauze, dar pot agrava simptomele ADHD-ului (Langley, Fowler și colab., 2010):
- experiențe traumatice,
- stresul familiei,
- lacune în educație,
- accesul în exces la televizor,
- abuzul de zahăr.
TRATAMENTUL pentru ADHD este multidisciplinar, necesitând intervenții medicale, comportamentale, psihologice și educaționale. În funcție de vârstă și gravitatea problemelor tratamentul poate include:
- training pentru părinți,
- medicație,
- terapie comportamentală,
- consultanță psihologică.
Bibliografie
Barkley, R.A. (ed.) (2015). Attention Deficit Hyperactivity Disorders: A Handbook for Diagnosis and Treatment (4th edition). New York:
Guilford Press. Barkley, R.A. (2010). Attention Deficit Hyperactivity Disorder in Adults: The Latest Assessment and Treatment help4adhd.org 5 Strategies. Jones and Bartlett Publishers.
Owens, E., Cardoos, S.L., Hinshaw, S.P. (2015). Developmental progression and gender differences among individuals with ADHD. (pp. 223–255). New York, NY: Guilford Press
Borick, Timothy J. (2011). Assessment and intervention practices for Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD): A national survey of school psychologists. Indiana University of Pennsylvania, ProQuest Dissertations Publishing, 3453571.
Green, C. & Chee Kit, (2009). Să înțelegem Adhd, deficitul de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică. Bucuresti, Editura Aramis
