Să fii părintele unui copil cu ADHD poate aduce provocări deosebite. Pentru că ADHD-ul își pune amprenta asupra întregii familii (nu doar asupra copilului), părinții pot avea la rândul lor unele probleme cu organizarea și consistența.
Copiii cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere din partea părinților, a familiilor și profesorilor, pentru a-și atinge potențialul și pentru a reuși în viața de zi cu zi. Totodată, de cele mai multe ori, acești copii nu reacționeză corespunzător strategiilor tipice de parenting. Din aceste motive, este nevoie de învățarea unor strategii noi și adaptate propriului copil.
Experții recomandă educarea părinților și înscrierea în grupuri de sprijin, în cadrul cărora primesc ajutor în privința acceptării diagnosticului și a strategiilor de a-și învăța copiii să-și organizeze mediul, de a-și dezvolta abilități de rezolvare a problemelor și de a face față frustrărilor.
Cum își pot ajuta părinții copiii cu ADHD să rămână organizați și să urmeze instrucțiunile?
- Crearea unei rutine. Încercați să urmați același program în fiecare zi, de la ora de trezire, până la ora de culcare. Postați orarul într-un loc vizibil, astfel încât copilul să poată vedea la ce să se aștepte pe tot parcursul zilei (când este timpul pentru teme, joacă, sarcini zilnice).
- Organizare. Puneți ghiozdanele, îmbrăcămintea și jucăriile în același loc în fiecare zi, astfel încât să existe șanse mai mici pentru copilul dumneavoastră să le piardă.
- Evitarea elementelor care distrag atenția. Opriți televizorul, radio, telefoanele mobile și calculatoarele în momentul în care copilul are o sarcină de realizat.
Limitarea alternativelor. Oferiți posibilitatea de a alege între două lucruri, pentru a evita copleșirea sau suprastimularea copilului.
- Folosirea instrucțiunilor scurte și clare. În acest fel, îi reamintiți copilului care-i sunt responsabilitățile. Copilul cu ADHD are nevoie de reguli coerente pe care le poată înțelege și să le urmeze. Nu uitați să-l recompensați (prin laude, diferite beneficii), când acesta respectă regulile și este compliant.
În același timp, pentru a le fi clari pașii pe care trebuie să îi urmeze în momentul în care trebuie să facă ceva, este important să descompuneți o sarcină în pași mai mici (“Strânge jucăriile în cutii și pune cărțile la loc în raft”, nu doar “Ajută-mă și pe mine să curăț aici”).
- Utilizarea obiectivelor și recompenselor. Folosiți un suport vizual (tabel cu puncte/stele, etc.) pentru a afișa obiectivele și a monitoriza comportamentele pozitive, apoi recompensați eforturile copilului (laudă, oferirea de beneficii – timp la calculator sau oferirea unui joc). Asigurați-vă că obiectivele sunt realiste (stabiliți-le treptat) și implicați-vă copilul în crearea acestui sistem. Lăsați-l să aleagă și să decidă alături de dvs. asupra privilegilor și aveți grijă să reevaluați și să schimbați în timp sistemul de recompensare pentru a nu deveni plictisitor.
În momentul în care îl lăudați, nu uitați să specificați comportamentul pentru care a fost lăudat. Spre exemplu, folosiți “Mulțumesc că m-ai ajutat să strâng jucăriile!”, în loc de un simplu “Mulțumesc!”. Astfel, copilul va știi ce anume a primit atenție pozitivă din partea dvs.
- Mișcare. Asigurați-vă că face activități sportive diverse (mers, alergat, jucat, înot, etc.). Acestea vor aduce beneficii stării de spirit a copilului și vor îmbunătăți calitatea somnului. În același timp, însă, evitați să facă activități prea intense sau excitante (calculator, televizor) înainte de culcare.
- Alimentație. În cazul în care copilul dvs. este hiperactiv după ce mănâncă anumite alimente care pot conține aditivi sau cafeină, monitorizați ceea ce consumă acesta și discutați cu un medic specialist.
Este important să vă informați cât puteți de mult cu privire la acestă afecțiune și să colaborați cu cei implicați în viața copilului dvs. (medici, profesori, educatori, etc.). În felul acesta, îmbunătiți atât viața dvs., cât și pe cea a copilului.
Bibliografie
Barkley, R.A. (ed.) (2015). Attention Deficit Hyperactivity Disorders: A Handbook for Diagnosis and Treatment (4th edition). New York: Guilford Press. Barkley, R.A. (2010). Attention Deficit Hyperactivity Disorder in Adults: The Latest Assessment and Treatment help4adhd.org 5 Strategies. Jones and Bartlett Publishers.
Kessler, R.C., et al. (2006). The prevalence and correlates of adult ADHD in the United States: Results from the National Comorbidity Survey Replication. American Journal of Psychiatry, 163(4):716–723. http://ajp. psychiatryonline.org/doi/abs/10.1176/ajp.2006.163.4.716
Owens, E., Cardoos, S.L., Hinshaw, S.P. (2015). Developmental progression and gender differences among individuals with ADHD. in Barkley, Russell A. (Ed). Attention-deficit hyperactivity disorder: A handbook for diagnosis and treatment (4th ed.). , (pp. 223–255). New York, NY: Guilford Press
Assessment and intervention practices for Attention Deficit Hyperactivity Disorder (ADHD): A national survey of school psychologists
Borick, Timothy J.. Indiana University of Pennsylvania, ProQuest Dissertations Publishing, 2011. 3453571.
